Mana ta e rece, a mea arde ca focul. Cat de oarba sa fii, Nastenka!
Nopti Albe, Fyodor Dostoevsky
Ma urasti? Imi pun intrebarea asta tot mai des. Iar daca da, de ce ma urasti asa mult?
As da orice sa mai pot discuta cu tine asta. Ideea e ca nu mai conteaza.
Nu mai ai vreo responsabilitate fata de mine.
N-o sa mai fiu egoist. Esti cea mai importanta persoana din viata mea. Si daca altcineva te poate face fericita, sunt impacat cu asta.
La inceput am incercat sa iti castig atentia printr-un bilet cu un citat. Acum voi incheia tot cu un bilet.
Ma voi despartii de situatie. Cu toate ca am un gol imens in stomac doar cand ma gandesc ca ar trebuii sa ating o alta fata.
Esti singura in care am avut incredere sa ma vezi vulnerabil. In orice fel.
Pentru mine un barbat adevarat lupta ca femeia lui sa fie in siguranta fara prezenta lui.
Si o va lasa sa fie vulnerabila fara sa profite de vulnerabilitatea ei.
Fiecare bilet pe care ti l-am daruit a reprezentat traseul sentimentelor mele pentru tine. Si reprezinta si amintiri. Si ca vorbeam de amintiri..
Amintirea mea cea mai draga e cea in care vorbeam despre cum am fii facut dansul mirilor pe melodia asta.
Chiar daca nu o vei mai face cu mine, imi doresc incontinuare sa o faci.
Cu persoana pe care o iubesti cu adevarat
"-Ma iubesti?
-Mult!"
Momentul asta ramane mereu special pentru mine.
Cu toate ca imi doresc sa ne revedem la urmatoarea eclipsa, Luna mea, nu mai e cazul.
Ramai cu bine!